Cât mai departe. Cât mai de tot.

miercuri, 26 martie 2014

sobre el cielo




   Fii aproape.

Poţi să-mi spui cît de rea sunt şi cît de mult rău îţi vreau, dar pur şi simplu fii aproape. Nu mă întreba de ce le fac pe toate aiurea şi nu mai repeta într-una că sunt omul nefast din viaţa ta, pentru că unicul om nefast pentru tine eşti chiar tu. Nu, tu nu mai poţi striga aşa. Cuvintele rostite îmi devin ca un marş funebru. Te sufoci, ştiu. Doar că ăsta e unicul lucru pe care îl fac în mod desăvîrşit.

Deschid uşa, dar să ştii că zîmbetul tău l-am observat încă din afara sticlei. Ah da, nu mie îmi zîmbeai. La vederea mea faţa îţi devine gravă şi serioasă. Mie îmi place mai mult lumea de acolo de unde o priveşti şi tu, pentru că e aceeaşi, doar că noi oricum o vedem diferit. Ştii, eu o să merg dupa tine kilometru dupa kilometru. O să-ţi calc pe umbră cînd va fi soare, şi pe cap cînd nu va fi. Da, ştii că aşa voi face.

Tu nu fumezi, tu consumi din mine. Tu îmi agravezi sufletul şi îmi provoci riduri pe frunte. Suntem la fel, chiar dacă ne repetăm ferm că nu e aşa. Tu ai cel mai frumos zîmbet din cîte am vazut vreodată. Acel zîmbet care îmi face ochii să zîmbească şi ei.

Poţi sa-mi spui că nu încăpem în limitele ce ne cuprind, dar tu fii aproape.