Cât mai departe. Cât mai de tot.

sâmbătă, 25 martie 2017

Tu, cine eşti?

 Cine sunt eu? O pasăre? O floare de cais, îngheţată de frigul primăverii? Cine sunt eu, dacă somnul meu îşi pierde limpezimea, când îmi apari tu? Cine sunt eu, când chipul tău e nedesluşit de depărtare?

Îmi e dor să te aud cum îmi spui că te înnebunesc. Cum îţi strecori degetele prin parul meu şi mă săruţi cum numai eu ştiu cum. Îmi e dor să ne ascundem de ochii lumii şi să fim doar tu şi eu, şi nopţile ce se lăsau tulburate de atingerile tale...

Amintirile nu uită să se încâlceasca prindre gânduri şi să-mi răscolească sufletul.

Vreau la pieptul tău. Vreau pe repeat toate săruturile noastre. Şi nu m-aş mai sătura să-ţi aud răsuflarea şi să simt căldura obrazului tău lângă al meu...

Mă doare în piept... acum, şi mâine, şi la tine...