Dar tu, tu ai observat cum plouă? Ai observat cum trage vîntul sufletul din mine? Sau cum fiecare zi e de-o culoare sur-albastră, asemeni sufletului tău?
Eu nu mai număr demult orele. Şi nu le număr nu pentru că aş îmbătrîni, sau pentru că nu aş avea unde să mă grăbesc, ci pentru că... pentru că tu aştepţi să treacă. Iar eu nu vreau să ştiu cît mi-a mai rămas. Nu vreau să simt infernul ăla, care ştiu că nu e atît de departe.
Încerc să-ţi adun chipul. Ştii, despărţirea e ca războiul. Teoretic, au toţi această imagine. Dar nimeni nu poate înţelege asta cu adevărat, pînă nu simte. Eu am doar imaginea. Dar o simt mai mult decît aş vrea. Prea mult.
Tu întotdeauna fugi de cuvinte. Tu arunci insulte ieftine şi dispari. Şi nu-mi spune că îţi e greu, nu, nu-mi spune. Poţi să crezi că am lacrimi în ochi scriind asta? Sigur că poţi... doar eu fac asta atît de multe ori.
Mai ţii minte cînd mi-ai adus buchetul acela de flori, cules de tine? Pe care mi l-ai dat spunîndu-mi cît mă iubeşti? Nu?! Stai liniştit, vorbeam la figurat... ))
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Nu ştiu, ce mă face să te sun?!...
- ... (
da' eu nu ştiu, ce mă face să te ascult?!)
