Cât mai departe. Cât mai de tot.

miercuri, 24 iunie 2015

fluturii nu mor


  Pielea mea e îmbibată de dor de tine. Asta e atunci cînd indiferent a cîta oara eu respir, eu oricum simt mirosul tău. Asta e atunci cînd indiferent a cîta oara eu îţi sorb chipul, tu îmi apari ca o fantasmă.

Realitatea mea e a unui vis. După un astfel de vis imposibil, înmormîntat în suspine, eu mă deştept şi mai nefericită, simţindu-mi mai grele durerile latente. Şi rămîn apoi mută faţă de mine, fără să-mi spun nimic, fără sa-mi cer nimic.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


- Înnebunesc...
- Ştiu. Încă puţin...