stop words - play music ▲

zut alors !

"Neînţelegerea dintre oameni provine poate din faptul că unii trăiesc mai mult în trecut, iar alţii în prezent"

    Tu ştii cît de mult îmi place atunci cînd îmi ei mîna mea într-a ta şi o duci la buze. Tu ştii cît de mult îmi place cînd mă strîngi lîngă tine, cînd mă faci să tac cu un sărut, cînd rizi de mine atunci cînd sunt enervată şi îmi ei capul între mîni şi îmi săruţi fruntea, cînd îmi ştergi lacrimile şi îmi spui că mă iubeşti, cînd îmi zîmbeşti numai mie. Cînd ştiu că-ţi pasă.  

Eu sunt o călătoare în timp. Eu călătoresc prin mizeria sufletelor vechi şi odioase. Prin făptura ta neagră din lumina stelelor. Prin galeriile seci a timpului nostru. Sau poate că nu sunt seci. Nu mai ştiu.

Cînd deschid ochii, parfumul tău îmi inundă camera, iar firicelele de praf zburătăcesc în aer, prin lumina liliachie a somnului tău. Tu îţi duci braţele în jurul taliei mele şi mă strîngi aproape de tine. Mă simt atît de mică şi de firavă. Şi de iubită. Şi de fericită. Şi de... Nu mai ştiu.

Eu îmi dau seama că nu te cunosc. Că mestec buruienile în cana cu ceai fără să-mi dau seama că o fac de prea mult timp. Că tu eşti altul şi nici măcar nu ştiu de ce. Că mă simt aşa cum mă simt, şi nu mai ştiu ce vreau. Nu mai ştiu, pur şi simplu.

Şi trăiesc iar momentele acelea afurisite, în care nu-mi pasă de nimic. Nici de halul în care arăt. Nici ce faci. Nici dacă mă mai iubeşti. Nici dacă am uitat ce am de făcut.

Vreau să fie noaptea. Vreau să merg la cald într-o maşină un drum lung şi să privesc pe geam. Să ne cînte BANKS sau TheScript, iar în parte stîngă să stai tu, atît de puternic, atît de tensionat şi atît de relaxat în acelaşi timp. Eu o să privesc pe furiş cum îţi încreţeşti fruntea, cum strîmbi din nas şi cum îţi muşti buza de jos. Şi o să mă gîndesc la cît de norocoasă sunt că te am. La cît de norocoasă sunt că ai lăsat tot şi eşti aici, acum cînd am nevoie cel mai mult.

Numai că tu n-ai face asta niciodată. Pentru că eşti mult prea absorbit de lumea ta...

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Tu ce vrei să fac? Să las tot ce am şi să stau numai cu tine?!
- (Daaa, asta vreaau ! şi da... sunt meschină...da' n-am ce face)
  Vreau doar să fii ca înainte. Doar să fie ca înainte...

mediocru

Iernii ăsteia nu-i trebuia decît încă o zi de primăvară. Încă o zi de primăvară şi cîţiva pescăruşi aşternuţi pe ţesătura în carouri a cerului.

Criogenie şi inundaţii în glandele-mi oculare. Şi ceaiul meu din buruieni fără zahăr îmi dă uitatul gust amar cu fiecare înghiţitură. Şi nu cred că are vreo importanţă cît de bolnavă arăt, ci cît de bolnavă sunt de fapt.

Cu fiecare clipă trecută în gol simt cum mă apropii cu încă un pas de prăpastie. Şi nu vreau să mă prăbuşesc. Tu nu trebuie să îngădui asta. Noi nu trebuie să îngăduim asta.

Mă plimb cu ochii în tavan. Mă plimb şi mi te imaginez. Ştii, chipul tău se şterge cînd nu te văd. Mi te imaginez şi-mi muşc buza inferioară. Ochii tăi seamănă cu două găuri negre, care ameninţă să înghită răsuflu-mi. Astfel de ochi ar trebui să fie interzişi. Sau ar trebui o lege, care te-ar impune să nu ai voie să umbli pe stradă decît cu ochelari de soare.

Eşti patetic şi bizar. De ce te iubesc? N-o s-o afli niciodată.

Ce plictisitoare şi sinistră ar fi viaţa mea fără tine.
Ştii de ce mi-e frică?
Că n-o să am cu cine să mă cert şi pe cine să scot din fire. Şi o să nebunesc.

Şi o să înebunesc dacă n-o să respirăm acelaşi aer, şi dacă nu ne va acoperi acelaşi cer, şi dacă vom trăi în anotimpuri diferite, şi dacă păsările străine mie vor fi apropiate ţie, şi dacă eu o să mă trezesc, iar tu abia o să te culci, şi dacă lumea virtuală mi te va fura.
Şi dacă n-o să te mai pot ţinea de mînă sau alerga prin ploaia din vara aceea.

De ce te iubesc? Deatîta !

pentru că te iubesc.

glasul tău răsună a indiferenţă. ţi-i şi sufletul plin de această apariţie?
eu simt cum presiunea asta mă lasă fără respiraţie, eu simt cum nu pot să-mi dezlipesc mintea de tine ori cît aş vrea. de ce în camera mea nu-i lumină? de ce e aşa întuneric? de ce eu nu dorm la ora asta?

pentru că nu pot să simt mirosul nopţii cînd nu eşti cu mine, pentru că am atîta nevoie de îmbrăţişarea ta, pentru că îmi tremură carnea pe mine la gîndul că tu dispari în universul tău, pentru că am nevoie de căldura ta, pentru că ţie niciodată nu ţi-e frig, pentru că atunci cînd rîzi mă scoţi din crizele mele de nebunie, pentru că atunci cînd te superi eşti ca un copil, pentru că am atîtea să-ţi spun şi tu nu mă laşi s-o fac, pentru că nu pot să mai scriu nimic cînd mi-i gîndul la tine, pentru că te vreau alături.

pentru că fără tine mă pierd pe mine.

parce que je t'aime.

Monday morning

Nu aveam putere să alerg. Cădeam pe jos şi nu reuşeam să mă ridic. Simţeam cum frica se ridică şi îmi străfulgeră ţesuturile. Am tresărit. Era un afurisit de vis care mă tot bîntuie şi mă tot face să mă pierd şi să plîng.

Cojile de portocală de pe masa mea nu-mi spun ce simt. Şi de-ar putea-o face nu mi-ar spune-o niciodată. Ele nu-şi trădează secretele, ele sunt mîndre şi nu-mi vor vorbi pentru că e mult mai simplu aşa. Dar...le simt mirosul. Mirosul ăsta care nu va dispărea în negura dimineţii. Şi chiar dacă ar dispărea voi lipi cu el rănile sufletului ca să fiu sigură că nu se duce nicăieri. Pentru că sunt egoistă. Pentru că îmi place să mă chinui şi să mă duc de nas. Şi nu pot să curăţ o portocală fără să nu-mi umplu ochii cu globule citrice de suc, pentru că sunt inabilă. Îmi dau lacrimile. Simt durere ca mai apoi să pot savura fructul deplin.

De ce devin mai suferindă cînd se lasă noapte? Ştiu...  Noaptea soarele luminează cealaltă parte a Pămîntului şi pe mine mă lasă singură în întuneric. Fără să-i pese, fără să-mi aprindă măcar luminiţile de pe bradul meu de Crăciun. Fără să se asigure că sunt bine.

Eu sunt una din fericitele care nu au sărbători. Şi nu am pentru că tu le ştergi farmecul. Şi încep a le urî fără explicaţii. Aşa cum urăsc sîmbetele şi duminicile de altfel. Pentru că nu te am alături. Sau chiar dacă te am ap` tot nu te am. Tu ştii de ce. Eu ştiu că tu ştii de ce...

P.S. eu oricum o să te iubesc.
eu ştiu că tu ştii de ce !