Cât mai departe. Cât mai de tot.

luni, 6 ianuarie 2014

pentru că te iubesc.


glasul tău răsună a indiferenţă. ţi-i şi sufletul plin de această apariţie?
eu simt cum presiunea asta mă lasă fără respiraţie, eu simt cum nu pot să-mi dezlipesc mintea de tine ori cît aş vrea. de ce în camera mea nu-i lumină? de ce e aşa întuneric? de ce eu nu dorm la ora asta?

pentru că nu pot să simt mirosul nopţii cînd nu eşti cu mine, pentru că am atîta nevoie de îmbrăţişarea ta, pentru că îmi tremură carnea pe mine la gîndul că tu dispari în universul tău, pentru că am nevoie de căldura ta, pentru că ţie niciodată nu ţi-e frig, pentru că atunci cînd rîzi mă scoţi din crizele mele de nebunie, pentru că atunci cînd te superi eşti ca un copil, pentru că am atîtea să-ţi spun şi tu nu mă laşi s-o fac, pentru că nu pot să mai scriu nimic cînd mi-i gîndul la tine, pentru că te vreau alături.

pentru că fără tine mă pierd pe mine.

parce que je t'aime.