durere-n vene.

    Ştii, eşti altfel... vrei libertate, vrei să nu te mai sîcîi atîta la cap cu întrebările mele ...
    atîtea nopţi, atîtea nopţi perna a fost stropită cu lacrimi grele, ce curgeau din suflet 

    şi spălau rănile pricinuite în timp. Acum nu-ţi mai pasă. Şi îmi e frică, îmi e frică ca dragostea infinită pe care mi-ai promis-o se sfarmă, piere şi se descompune încet. Zi-mi tu, ce mă fac? De ce mă omori aşa?

    Nu te mai ţii de promisiuni aşa cum o faceai înainte. Ai devenit la fel ca ceilalţi...
    Şi vreau să devin o ipocrită, perversă, indiferentă. Să nu-mi mai pese de nimic. Dute naibii !

    O să mă schimb. Promit!