Cât mai departe. Cât mai de tot.

vineri, 22 noiembrie 2013

SILENCE

 Aprindeţi-mi întunericul ăsta. Scoateţi-mă de aici. Nu mai pot suporta. Labirintul ăsta nu are vreo ieşire, nu pot găsi lumina. Îmi e frică. Devin nebună... da asta era. Îmi pierd tot, chiar şi ultima speranţă că viaţa poate fi într-o zi aşa cum o aspiram eu. 

Eşti lîngă mine, dar te simt undeva departe. Te îndepărtezi, îmi laşi mîna încet, şi căldura ta se pierde, şi dispari. Golul mi-a umplut sufletul. Ţin ochii deschişi, dar nu sunt trează. Durerea îmi impietreşte sufletul. Hai, lăsaţi-mă în pace, nu am nevoie de susţinerea voastră.