Atunci cînd respir şi simt cum inima mă înăbuşă. Şi nu e din cauza bolilor cardiace. E din cauza durerii fictive. Nu mă pot mişca. Simt cum pămîntul devine rece si se dezlipeşte de picioarele-mi amorţite. Ţin în mîini cana aburindă de ceai verde, dar devine uscată, pentru că am sufletul prea îngheţat. E prea rece afară, e prea gol în mine.
Nu vrei să înţelegi ce simt. Nimeni nu vrea. La naiba, la naaaaiba. M-am săturat să tot plîng. Eu sunt puternică. Trebuie să fiu. Şi-mi tot spun asta ştergîndu-mi lacrimile cu capătul mînecii.
Nu te-am căutat niciodată. Inima te-a găsit fără să-mi ceară permisiunea.
Şi ştii ce mă enervează? Tu nu ştii ce vrei. Tu mă cunoşti cum nici eu nu mă cunosc.
Mă întreb dacă nu cumva ceea ce e între noi e doar deprindere. Apoi tac, tac cu ochii inundaţi în lacrimi şi cu corpul aruncat undeva în colţul patului. Îmi e frică să nu conştientizezi asta şi să dispari. Ţin genunchii lipiţi de barbă, am părul ciufulit şi perna udă şi fierbinte.
Şi cît aş vrea să strig, să strig şi să nu mă audă nimeni, pentru că m-am obişnuit cu singurătatea. Ştiu că nu ar trebui să aştept ceva de la tine. Tu nu trebuie să spui da atunci cînd defapt e nu. Eu îţi cer dragoste, nu servicii. Eu nu te pot face fericit, fericirea vine din interiorul tău atunci cînd eşti lîngă mine, fericirea vine din tine.
Nu-mi mai e frig. Simt cum pur şi simplu greutatea asta lunecă prin capilare, şi dispare, şi mă schimb. Într-o zi. Eu uit de suferinţele mele, care plutesc deasupra mea atunci cînd tu îmi vorbeşti. Ştiu că poţi s-o faci, ştiu că poţi ironiza, ştiu că poţi. Azi dau voie durerilor mele să mă transforme în ceea ce nu sunt defapt.
Nu ştiu ce să fac, şi asta este cea mai dureroasă suferinţă.
te iubeşti prea mult.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Bună!
- Bună.
- Ce faci?
- Nimic.
- Cum aşa?
- Citesc.
- Mh, eu de abia m-am trezit.
- Mmmm.....
- ....
- ....
- .... bine, am vrut doar să-ţi aud vocea.
- Mh.
Cînd
în viața noastră se întîmplă ceva rău, principala noastră grijă nu este
ameliorarea situației, ci frica maniacală de a fi descoperiți. Cînd în
viața noastră se întîmplă ceva rău, noi pretindem că totul e bine și -
See more at: http://canweshampoo.blogspot.com/#sthash.ctW7j2I3.dpuf
