În sufletul meu se prelinge miros proaspăt de vanilie şi lapte. Şi nu, nu visez, eşti chiar aici, alături. Îţi aud bătăile inimii pîn` în glasul pămîntului şi văd cum nu-ţi mai tremură pleoapele cînd ai ochii închişi.
Tu ştii că zîmbeşti prin somn? Ai zîmbetul unui copil mic, care se bucură de fiecare atingere. Şi buzele sunt mai pronunţate. Stai ghemuit, cu braţele sub cap şi perna pe faţă şi visezi ninsoarea iernii. Şi ştii, chiar a început să ningă, cu flori mari şi boabe groase. Plapuma se cutează sub corpu-ţi proeminent.
Eu nu vreau să te trezesc. Eu vreau să te privesc aşa încă doua ore. Eu vreau ca încă doua ore să dai aerului meu miros puhav de iasomie.
Îţi bag mîinile reci pe sub puloverul tău vişiniu din lînă şi te sărut apoi pe buzele moi şi neîncordate. Tu mîrîi ceva ciudat. Zîmbesc. Deschizi ochii pe jumătate şi mă priveşti nelămurit printre genele tremurînde din cauza luminii. Eu nu te mai las să-i închizi şi văd cum priveşti spre mine cu aer înfrînt. Îţi încolătăceşti apoi braţele tale calde cu putere în jurul meu înăbuşindu-mă şi mă tragi spre tine. Mă săruţi.
Eşti lipsit de energie, dar emani atît de multă dragoste şi afecţiune.
Imagini de iarna. Eşti cel mai frumos cadou de Crăciun.
xo.
