Şi nu vreau să văd pe nimeni. Nu vreau să raspund la telefon sau la întrebări. Nu vreau să dau mesaje lipsite de sens persoanelor care nu mă interesează. Nu vreau să ies afară să mă plimb. Nu vreau să ningă. Nu vreau să mă agaseze cineva cu tot felul de sfaturi.
Vreau să ascult muzica care îmi face ziua mai proastă decît este şi să mă bag la cald sub plapumă. Vreau să ramîn singură cu mine, aşa cum sunt de cele mai multe ori.
Aer lipsit de supleţe.
M-am pierdut. Nu ştiu cum aş putea schimba cerul ăsta sur pe unul mai bun. Nuştiu măcar nici de ce aş face-o.
Şi nodul ăsta din gît, care la naiba, nu am cum să scap de el, mă doboară.
Plîng. Îmi şterg lacrimile şi-mi zic că de azi va fi altfel.
Nu, nu. Voi rămîne în continuare a fi o naivă. Sau poate că nu mă cunosc îndeajuns.
De fiecare dată încerc să înţeleg cine-s eu. Cine sunt? Cine?
O singuratică? o nebună? o visătoare? o naivă? Totul va fi bine de la sine.
Sunt dezămăgită în tot ce defineşte cuvîntul EU. Şi sunt singură, singură...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- De ce te comporţi aşa.... indiferent?
- Hai să nu vorbim despre asta, nu vreau să ne certăm iar.
- O faci din nou...
